Dealurile Homoroadelor

Aria de protecție specială avifaunistică Dealurile Homoroadelor ROSPA0027

 

LOCALIZARE

 

 

Din punct de vedere administrativ, ariile protejate sunt situate în Regiunea de Dezvoltare Centru a României pe suprafața a trei judeţe: Braşov, Covasna şi Harghita. Din punct de vedere fizico-geografic ariile protejate aparţin zonei biogeografice europene de tip continental, fiind situate în ecoregiunea Carpaţilor Orientali.

 

Aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor are o suprafaţă de 37.093 hectare. Unităţile administrativ-teritoariale (UAT) – care au suprafeţe în cadrul sitului sunt cele indicate mai jos:

  • Judeţul Braşov: Augustin (5%), Caţa (19%), Homorod (40%), Ormeniş (<1%), Racoş (50%)
  • Judeţul Covasna: Baraolt (29%), Brăduţ (<1%), Vârghiş (90%)
  • Judeţul Harghita: Lueta (4%), Mereşti (55%), Mărtiniş (38%), Ocland (70%)

 

Coordonatele geografice ale zonei centrale a sitului sunt: N 46º 9' 34'' latitudine nordică, E 25º 31' 39'' longitudine estică. Altitudinea medie este de 645 m, având cea mai mare înălţime de 1005 iar cea mai mică de 442m deasupra nivelului mării.

 

Importanţa ariei protejate

Importanța sitului rezultă din caracterul complex al acesteia oferind perspective diferite de observare a păsărilor pe o suprafață largă și în toate perioadele anului. Situl face parte din rețeaua Natura 2000.

 

Descriere 

 

Aria de protecţie specială avifaunistică ROSPA0027 Dealurile Homoroadelor are o suprafaţă de 37.093 hectare. Zona deluroasă mozaicată cu multe pajişti semi-naturale şi păduri de foioase este tipică pentru sud-estul Transilvaniei. Este unul dintre cele mai importante zone din ţară pentru acvila ţipătoare mică. Pădurile bătrâne oferă habitat de cuibărit pe lângă răpitoare şi pentru barza neagră, respectiv dispun de populaţii semnificative de ciocănitoare de stejar (Dendrocopus medius).

 

Populaţiile de cristel de câmp pot fi întâlnite în pajiştile semi-naturale, aceste zone servesc şi ca loc de hrănire pentru răpitoare şi berze. În zonele cu tufărişuri găsim efective mari din sfrânciocul roşiatic. Fondul forestier acoperă cca. 50% din suprafaţă şi este compus în principal din făgete.

 

Aria cuprinde alte situri geologice descrise mai jos:

Rezervaţia naturală „2.485. Cheile Vârghișului și peșterile din chei” se întinde pe o suprafață de 800 ha și se suprapune în procent de 95.9% cu situl de importanţă comunitară ROSCI0036 Cheile Vârghişului, care are o suprafață de 834 ha. Acestea sunt situate în partea sudică a Carpaţilor Orientali, în zona de întâlnire a Munţilor Perşani cu Munţii Harghita. Cheile Vârghişului reprezintă unul dintre cele mai interesante fenomene naturale din sudul Carpaţilor Orientali, în care se regăsesc o serie de elemente naturale de valoare excepţională din punct de vedere botanic, zoologic, speologic, paleontologic și peisagistic. În flora cheilor, lângă cele 10 endemite carpatice și daco-balcanice se găsesc populaţiile speciilor Cypripedium calceolus și Iris aphylla ssp. hungarica. Pajiștile deschise de stâncării, tufărișurile xeroterme, pădurile de grohotișuri și făgetele adăpostesc 44 de specii de plante protejate pe listele roșii naționale.

Stâncăria sălbatică, pădurile și râurile constituie un habitat pentru o fauna extrem de bogată reprezentată prin 10 specii de mamifere, 2 specii de pește și 5 specii de nevertebrate listate in anexa II a Directivei Consiliului 92/43/CEE. Situl adăpostește 8 tipuri de habitate listate in Anexa I a Directivei Consiliului 92/43/CEE.

 

Rezervaţia naturală 2.489.-Popasul păsărilor de la Sânpaul cuprinde heleşteele din Valea Homorodului Mare, precum şi împrejurimile acestora.

 

Înainte de amenajarea heleşteelor, cea mai mare parte a zonei era acoperită de mlaştini întinse, stuf şi luciuri de apă, terenul fiind folosit de către localnici ca păşune, fâneţe şi în mică măsură pentru arat. Pe teritoriul rezervaţiei au fost observate 260 de specii de păsări, ceea ce este o raritate la nivel european. În timpul migraţiei de primăvară şi toamnă, aici poposesc numeroase păsări de baltă şi răpitoare. Diversitatea habitatelor oferă loc de cuibărit pentru 115 specii de păsări. Stuful şi mlaştinile sunt importante locuri de năpârlire a raţelor, tot aici înnoptează în număr mare grauri, codobaturi, rândunici şi heretele vânăt. Printre valorile geologice se numără vulcanii noroioşi, cristalele de ghips, fântâna cu apă sărată, precum şi stratul de sare foarte apropiat de suprafaţa pământului care determină vegetaţia zonei.

 

Complexul Geologic Racoşul de Jos

 

Arie geologică de importanţă naţională, se află situată în sudul sitului Natura 2000

 

Dealurile Homoroadelor la circa 200 de metri spre nord de comuna Racoşul de Jos. Aria reprezintă vârful nord-estic al Triunghiului Bazaltelor din Munţii Perşani (Racoş – Rupea – Comana de Sus) şi se întinde pe o suprafaţă de 95,2 hectare. Aria conservă curgerile şi scoriile bazaltice de vârstă cuaternară care s-au produs în urmă cu 1,3 milioane de ani şi care au încheiat manifestările vulcanice din Munţii Carpaţi. Bazalt se exploatează la Racoş în cariere, de peste 100 de ani. Carierele Racoşului în forma de astăzi reprezintă un bogat material didactic pentru geoştiinţe şi trebuie conservate.

 

În prezent  Complexul Geologic Racoşul de Jos cuprinde următoarele cariere de exploatare aflate în conservare sau închidere:

 

 

 

Cariera de bazalt MTTC, aflată în partea sudică a Complexului şi care cuprinde şi Monumentul Naturii 2.239. Coloanele de bazalt de la Racoș. Acest monument este format din roci bazice de tipul bazaltelor alcaline şi trachibazalte, care au ajuns la suprafaţă în urma activităţii vulcanice din zonă, care s-a derulat într-un mediu geodinamic extensional. Activitatea vulcanică a început 1,2 milioane de ani și a durat 10-20 mii de ani, fiind una din ultimele erupţii din bazinul carpatic. Produsele vulcanismului sunt curgeri de lave, depozite de tufuri vulcanice şi conuri de scorii. Formarea coloanelor este o formă de răcire, solidificare, poligonală caracteristică rocilor magmatice efuzive (curgeri de lave), bazice. La nivel global în multe zone, unde a existat vulcanism bazaltic, se regăsesc aceste forme. Dacă analizăm mai atent imaginea de jos, putem deosebi 3 nivele în prima succesiune de curgere de lave, de jos în sus. La bază fragmentarea este în blocuri, la mijloc în formă de coloane, jar în partea superioară lentiliformă. Diferenţa dintre aceste forme este dată de viteza de răcire a lavei scurse pe o suprafaţă rece (în cazul nostru tuf vulcanic). Din acest motiv, în partea superioară a curgerii răcirea este foarte rapidă, aşadar formele și fragmentarea care rezultă este lentiliformă. În partea opusă, unde curgerea de lavă a fost în contact cu stratele de tuf, răcirea este un fenomen rapid, dar totuşi, mai lentă decât la suprafaţă, aşadar rezultând formele de bloc. În partea mediană a succesiunii, temperatura este conservată mult mai bine, asigurând o răcire totuşi mai lentă, rezultând forme poligonale de coloană, penta- sau hexagonale.

 

 

 

 

 

 

 

 

 Cariera de bazalt Brazi se află în partea nord-estică a Complexului şi cuprinde o uriaşă secţiune geologică a aparatului vulcanic bazaltic cu dimensiunile de 200 m lungime şi înălţimea de peste 50 m. Aici pot fi observate forme ale curgerilor bazaltice şi o secţiune tectonizată a formaţiunii acoperitoare vulcanogen-sedimentară. Pe fundul carierei, se dezvoltă un lac din precipitaţii;

 

 
 
 
 
 
 
 
 
Cariera de scorie bazaltică Dealul Hegheş se află în partea nord-vestică a Complexului şi reprezintă ultima fază scoriacee a 
vulcanismului bazaltic din Racoş. Cariera conservă bine neck-ul bazaltic Hegheş (cca 100 de m înălţime faţă de cota inferioară a carierei), centrul erupţiilor scoriacee târzii şi formaţiunile înconjurătoare de scorii bazaltice de diverse culori (de la negru până la roşu aprins) care conţin şi intercalaţii de bombe vulcanice. Peisajul este unul de tip lunar fără prea multă vegetaţie.

 

 

 

 
 

Locul fosilifer Carhaga este o arie protejată de tip geologic, care cuprinde un afloriment de aproximativ 10 metri în lungime şi 5 metri înălţime, situat la 6 km de Racoşul de Jos în direcţia E, la confluenţa râurilor Carhaga şi Chioveş, în versantul drept al Oltului. Formaţiunile de vârstă Jurasic superioare-baremian inferioare, care apar ca şi blocuri mari (olistolite) în wildflish sunt formate din marne cenuşii şi roşii, cu accidente silicioase şi cu intercalaţii de bentonite şi calcarenite, care poartă denumirea de stratele de Carhaga.

 

 

 

 

 

 

Arii protejate incluse/ suprapuse 

 

Cheile Vârghișului și peșterile din chei

Popasul păsărilor de la Sânpaul

Complexul Geologic Racoşul de Jos

Locul fosilifer Carhaga

 

Lucruri de văzut:

  • Peisajul dealurilor alcătuit din păduri, pășuni și lacuri
  • birds watching
  • Recomandăm tur ghidat

 

Acces, trasee în aria protejată

 

Fiind întinsă pe o suprafață foarte mare, accesul în arie se poate face consultând harta pe foarte multe căi din cele 3 județe: Brașov, Covasna și Harghita

 

Reguli de vizitare a parcului

 

- Este interzis aprinderea focului în toată aria

- Aruncarea sau depozitarea gunoaielor de orice natură

- Este interzisă camparea

- Este interzisă recoltarea oualelor

- Este interzis spălatul în Olt sau in bălți cu substanțe chimice

- Este interzis zgomotul

 

Vezi regulament

 

 

 

Facebook YouTube
©2017 Asociatia Carpaterra. Toate drepturile rezervate.